Pierdut realitate. O declar nula.

Ce pana mea e in mintea barbatului?

Posted on: Octombrie 9, 2008

Eu cu Barbatul (specie in curs de cercetare si pe cale de disparitie din laboratorul meu) m-am inteles intotdeauna bine. Adica amandoi am mers pe ideea ca lucrurile nu au de ce sa fie complicate si ca oricat de complicate ar fi, tot simple sunt.

Ne iubim? Continuan!

Nu? Pa! Adio si fara traume!

Dar mie mi se pare greu de acceptat (si din cauza asta am aruncat mai mult decat trebuia pe niste cizme la terapia prin shopping) sa fiu refuzata! Si cand miros un refuz sau o forma de-a inamicului meu imi iau frumos papuceii si las cheia sub presh. Doar sa fie un refuz, adica sa-l aud:”Fata esti enervanta, ma stresezi, nu vreau sa te mai vad in fata ochilor decat poate la batranetze sa imi masezi mushii atrofiati care au stat candva pe fese.” Ok, pe asta o inghit cu placere!

Cand barbatul nu te refuza ca e el prea gentleman, CE SA-TI SPUN! si te lasa sa-i spui cuvinte frumoase pe care le interpretezi tot tu: „Oi fi fost prea siroposa?”, „Asta ma ia la mishto!”, „Sigur crede ca sunt una din aia visatoare”…ei bine, asta nu-mi pica bine. Sa stau eu sa ma gandesc in locul lui nu mi se pare fair play.  Sa ma lase sa ma agit de una singura, ca fie vorba intre noi, gandurile mele sunt un alt dusman de moarte, ei bine, asta zau ca ma oftica!

Adica, mai cu cuvintele mele, pot desteptule sa pozez in femeea perfecta (ingenua, infantila, prostanca, genul: da, iubitule!) la primele 3 intalniri, dar dupa aceea trebuie sa ma pun pe picioare! Si picioarele in prag! Sa-mi bag picioarele in prag!

Dar promit solemn, cu mana pe inima ca maine mi-o iau in dinti si il intreb: „Ba! Pardon, Frumosule, Tu ma placi sau doar ma faci sa mi se para?” Ca daca ma faci sa mi se para, mie mi se furnica si dupa ce mi se furnica, mi se gargaritza rau, apoi mi se bondareste si te spurc cu toate lighioanele!

Ca la mine, din doua una! Ori iubire eterna pentru toata viata, ori imi scot toate armele seductiei si te fac sa ti (se) para rau! Dupa care dispar de tot!

Ma placi sau nu?

Zi in pana mea!

Anunțuri

4 răspunsuri to "Ce pana mea e in mintea barbatului?"

da, sora mea, mie îmi place de tine! cînd o să îţi ajungă muşchii fesieri să îţi atîrne, dacă prind io anii ăia de bătrîneţe, cînd te-o refuza careva, stai liniştită, ai o fenilbutazonă pusă deoparte la mandea pe etajera cu medicamente…

Da, sora lui Ursu. Vezi sa nu lase urme de laba pe blogul tau. Barbatii e porci si femeile e curve. De aia pozeaza ei in bajeti bine si ele in virgine visatoare. Pana se vad cu actiunile la bursa sus. Da hait ca e criza mondiala acu’

Esti caz patologic, ce sa mai zic…. Vai de omul care te-a ales (zau, nu prea vad de ce!) sa stai langa el, vai de cei care intra in jocul tau maladiv, vai si vai de tine! Te hranesti cu perceptii false, denaturate…esti expirata timpuriu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: