Pierdut realitate. O declar nula.

Archive for Iunie 2009

roxanne quimbyDe ce o iubesc pe Roxanne Quimby?

Pentru ca este verde!

Te gandesti la marijuana, nu? Gresit! Nu fiindca fumeaza iarba. Dolarei? Da! Este plina de bani si stie sa-i foloseasca.  O iubesc pentru ca are grija de mediul inconjurator.

Cine ma cunoaste, intuieste macar ca ma sufoc in Bucuresti, ca sunt un om cu libertate de miscare si exprimare care depasesc oarecum limita admisa….Ca in copilarie alergam atat de mult incat cadeam beata de atata aer proaspat inspirat…in iarba(acolo aterizam!). Si ca vreau sa ma mut la tara. Heh!

O iubesc pe femeia asta pt. ca, desi divortata, cu 2 gemeni, locuind intr-o casa construita de ea pe un teren cumparat cu bani munciti din greu, a gasit forta sa porneasca o afacere extraordinara. Acum probabil numara in jur de 300 milioane de $. Afacerea ei ofera lumii cosmetice naturale, eco, biodegradabile si cum mai vreti voi. Pentru ea este rutina, lifestyle, pentru noi e un trend.

A cumparat 8000 de km2 de padure sa o transforme in rezervatie naturala pentru a pastra biodiversitatea, a facut acte caritabile cu carul…

E o nashpeta, are o fatza aiurea, dar o iubesc pt ca e o super-woman!

Si intr-o zi….voi fi la fel!

Anunțuri

dmxUrca Adinutza in autobuz. Azi.

Era super aglomerat, lumea statea in picioare…Ma uit mai bine: un singur loc liber, doar ca pe scaunul de langa sedea in stil hip-hop pericols un tip care aducea cu DMX(muschi, tatuaje, cicatrice pe fata, pe maini…negru de tigan ce era) ii lipsea priza de cocaina.

M-am asezat eu acolo. Individul caruia nu i-ai fi dat mai putin de 20 de ani la puscarie  se uita la mine cu figura de „cum ai indraznit?”. Eu imi scot cartea ostentativ. O arma perfecta pt un tip ca el. Nu ma lasa din priviri…se uita incontinuu. Imi fac curaj si ma uit si eu la el. Si ne uitam unul la altul de la rebel la rebel, de la asasin la „asasin”, de la om la om.  M-a intimidat catusi de putin.  Fiara era acum si mai nervoasa, de ce am indraznit sa ma uit in ochii lui? Eu, calma, disimulam concentrarea unei lecturi grele.

Nu mai e nevoie sa spun cum se uita lumea la el. Sau cum se holba mai nou, la mine.

Casa presei libere. Isi ridica sticla de cola de sub scaun si incerca sa iasa. Eu dau sa ii fac loc animalului, numai ca el sare nu stiu cum peste bara, se uita iar la mine si imi spune: „N-am vrut  sa te deranjez!” si pleaca. Calatorii erau siderati. Creatura aia ingrozitoare n-a vrut sa ma deranjeze. Incredibil.

Ce-am invatat din povestea asta?

Ca oamenii care arata „fioros”…sunt chiar simpatici.

Si am mai invatat ca atitudinea unei femei genereaza violuri, lovituri, hartuiri. Dar si…respectul!