Pierdut realitate. O declar nula.

Am citit o carte mai demult,  se numeste „Etajul Bufonilor”.   Asta ca sa marturisesc sentimentul „deja vu” pe care il traiesc cand dau peste personajele elo…giate in mass-media. Este exact lumea asta in care traim, e „lumea” de care vrei sa fugi si te refugiezi in cutia plina de  Iquri invers proportionale cu punctele de audienta. Si  ce vezi?

Un mare circ in reluare…

roxanne quimbyDe ce o iubesc pe Roxanne Quimby?

Pentru ca este verde!

Te gandesti la marijuana, nu? Gresit! Nu fiindca fumeaza iarba. Dolarei? Da! Este plina de bani si stie sa-i foloseasca.  O iubesc pentru ca are grija de mediul inconjurator.

Cine ma cunoaste, intuieste macar ca ma sufoc in Bucuresti, ca sunt un om cu libertate de miscare si exprimare care depasesc oarecum limita admisa….Ca in copilarie alergam atat de mult incat cadeam beata de atata aer proaspat inspirat…in iarba(acolo aterizam!). Si ca vreau sa ma mut la tara. Heh!

O iubesc pe femeia asta pt. ca, desi divortata, cu 2 gemeni, locuind intr-o casa construita de ea pe un teren cumparat cu bani munciti din greu, a gasit forta sa porneasca o afacere extraordinara. Acum probabil numara in jur de 300 milioane de $. Afacerea ei ofera lumii cosmetice naturale, eco, biodegradabile si cum mai vreti voi. Pentru ea este rutina, lifestyle, pentru noi e un trend.

A cumparat 8000 de km2 de padure sa o transforme in rezervatie naturala pentru a pastra biodiversitatea, a facut acte caritabile cu carul…

E o nashpeta, are o fatza aiurea, dar o iubesc pt ca e o super-woman!

Si intr-o zi….voi fi la fel!

dmxUrca Adinutza in autobuz. Azi.

Era super aglomerat, lumea statea in picioare…Ma uit mai bine: un singur loc liber, doar ca pe scaunul de langa sedea in stil hip-hop pericols un tip care aducea cu DMX(muschi, tatuaje, cicatrice pe fata, pe maini…negru de tigan ce era) ii lipsea priza de cocaina.

M-am asezat eu acolo. Individul caruia nu i-ai fi dat mai putin de 20 de ani la puscarie  se uita la mine cu figura de „cum ai indraznit?”. Eu imi scot cartea ostentativ. O arma perfecta pt un tip ca el. Nu ma lasa din priviri…se uita incontinuu. Imi fac curaj si ma uit si eu la el. Si ne uitam unul la altul de la rebel la rebel, de la asasin la „asasin”, de la om la om.  M-a intimidat catusi de putin.  Fiara era acum si mai nervoasa, de ce am indraznit sa ma uit in ochii lui? Eu, calma, disimulam concentrarea unei lecturi grele.

Nu mai e nevoie sa spun cum se uita lumea la el. Sau cum se holba mai nou, la mine.

Casa presei libere. Isi ridica sticla de cola de sub scaun si incerca sa iasa. Eu dau sa ii fac loc animalului, numai ca el sare nu stiu cum peste bara, se uita iar la mine si imi spune: „N-am vrut  sa te deranjez!” si pleaca. Calatorii erau siderati. Creatura aia ingrozitoare n-a vrut sa ma deranjeze. Incredibil.

Ce-am invatat din povestea asta?

Ca oamenii care arata „fioros”…sunt chiar simpatici.

Si am mai invatat ca atitudinea unei femei genereaza violuri, lovituri, hartuiri. Dar si…respectul!

Azi…

Posted on: Mai 29, 2009

Azi m-am oprit pe o banca, buimacita de ganduri, probleme si telefoane care sunau. M-am asezat. Ceasul era 13:40. „Mi s-a luat, nu mai pot!” am spus cu voce tare. Apoi mi-am cerut un minut de plans, pe care mi l-am si acordat fara sa imi cer explicatii. Am plans. La 13:41 m-am oprit.

Zambeam din nou!

happy_girl_jumping_1

Daca nu frumos, Daca nu fericit in fiecare secunda, plin de energie, cu inima deschisa si cu spiritul aici! Atunci cum pana mea sa traiesti?

Alta posibilitate nu e pentru mine! Asa traiesc eu…

Da-ti lentilele de contact jos, apoi unghiile, parul vopsit… Prinde-l! Ceasul. Ascunde falsul. Renunta la parfum.  Dezbracta-te si mergi cu mine in simplitate … e prea cool cararea.

Azi am sarit un gard…mic, ma grabeam si se uita lumea la mine, la disperarea mea sa ajung la timp! Am topait printre mucuri de tigara aruncate pe jos in zig-zag in drum spre serviciu si ma gandeam ca le-a aranjat cineva special pt mine…radeam! Si la orice „obstacol” de asfalt eu sar in sus! A fost amuzant..masinile treceau, masculii comentau! Cine-i aude?

Sunt o norocoasa ca sunt asa! Vorbeam cu un amic care imi spune: wow…ce filosofie de viata ai:  Ma cac, deci exist!

Da, cutarescule! Ma bucur de fiecare cacat din viata mea. Pot sa-ti demonstrez ca si porcariile ma fac sa simt, sa traiesc, sa ma iubesc din ce in ce mai mult…sa iubesc, cu putin noroc, chiar si pe tine, papusa!

Trece viata prin mine, iar eu  o simt…e ca o pana cu tus mov care iti zgarie un desen portocaliu pe piept, iti baga un cutit de jeleu verde  in inima, te excita cu o muzica tare in urechi, un sushi in gura, un jet de apa rece pe coloana, apoi  ingramadeste un buchet de flori galbene in nari si te face sa sari in sus de bucurie la fiecare secunda!

Numai ca tu esti in sedinta si nu poti  sau ai colegii de birou langa tine!

Pentru ca sunt vie, am spirit!

Si…JUR!

Maine o sa incerc sa zbor!

Va pup…

Aceasta este intrebarea!

Ne place ca dupa fiecare „eveniment” sa facem tam tam. 2 zile vorbim de treaba aia sau momentul ala. Remember? summit? 1 mai? si tot asa.

Azi, cutremur.

Auzeam obsesiv: Ce faceai la curemur?

Asta m-a intrebat lumea. Tristete. Nevroze. Teroare. Cativa mi-au spus ca erau la bere, pe unii i-a prins fix cu iubitele/iubitii in pat si nu l-au simtit, dar nici orgasmul bata-l vina. Unii desparteau ciorba in doua cu lingura ca apele lui Moise. Mai stiu persoane care vorbeau la telefon si li s-a intrerupt brusc apelul. Sa stiti! La urmatorul cutremur, nu sunatzi dupa ajutor chiar daca sunteti grav raniti, pret de 2 ore e reteaua okupata. Trusa medicala sa contina si o lumanare. Parfum!

Paranteza: Azi am renuntat la 2 tigari, imi prelungesc viata cu 1 minut, sa o pot aprinde singura (lumanarea mai, urmareste-ma!).

Sirul de intrebari specifice: L-ai simtit? Ai reactionat? Te-ai proptit de marginea tocului ushii apartamentului blocului din placi? Aveai Alternativa?

Eu, iertati-mi stilul direct, eram, fir-ar al naibii, pe buda. L-am simtit. Am reactionat. Dar chiar in momentul ala nu aveam alternativa…

Etichete: